Portul popular românesc din Ţara Călatei şi Zona de influenţă – partea I

Postat în Portul popular din Ţara Călatei. 13/09/2016

Portul popular românesc din Țara Călatei şi Zona de influenţă  

partea I

descriere de Lucia Brad Paraschivescu

 

Țara Călatei este o regiune bine reprezentata din punct de vedere etnografic, situata in vestul judetul Cluj. Exista aici sate “curat” romanesti sau “curat” maghiare, cum spunea Jeno Nagy, dar si sate mixte, unde romanii si maghiarii traiesc in buna vecinatate.

Fiind tranzitata atât de calea ferata, cât și de drumul ce leaga Cluj-Napoca de Oradea, Țara Călatei a jucat un rol important în dezvoltarea economică a zonei și în schimbul etno-cultural cu regiunile învecinate. Astfel, Huedinul a devenit un important nod comercial. Români și maghiari, călățeni, mocani, moți sau sălăjeni veneau de pe sate și se întalneau aici, la târg în Huedin, pentru a vinde, cumpăra sau a face troc. Târgul de marțea, ce se organizează și acum în Huedin, este o reminiscență a vestitelor târguri de altă dată.

 

Generalități despre portul transilvănean

Cândva, portul din satele zonei Călatelor s-a încadrat în aria veche a costumului transilvănean.

Specialiștii spun că până la mijlocul secolului al XIX-lea, în Transilvania portul era aproximativ același.

Femeile purtau cămașă lungă cu ciupag, zadii roșii cu trup vânăt, pieptar sau cojoc din blană de oaie, suman. Fetele purtau părul împletit iar femeile își puneau pe cap năframă.

Bărbații purtau cămașă cu croi drept, brodate discret, pantaloni (cioareci) din pănură iar pe cap, vara pălării iar iarna căciuli negre sau brumării. De asemenea, și ei purtau pieptar, suman sau cojoc.

Atât femeile cât și bărbații aveau în picioare opinci cu obiele.

Grup de femei, fete şi bărbaţi din Răchiţele în port popular

Grup de femei, fete şi bărbaţi din Răchiţele, comuna Mărgău, în port popular – zona de influenţă

 

Portul românesc din Țara Călatei suferă de-a lungul timpului un proces amplu de restructurare.

Acest proces a avut loc datorită mai multor surse de influență: portului maghiar din zona,  influența orășenească (ce produce modificari în costumul ambelor etnii din Țara Călatei), iar începând cu sec XX apare si influenta exercitată de Asociația Culturală ASTRA din Sibiu.

ASTRA “promoveaza, în cadrul unor expoziții sau parade, un nou costum format din cămăși și poale albe, cusute cu negru, catrințe negre, cusute cu auriu, și brâu tricolor, pe care-l declară costum național.” – extras din Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj, autori Aurel Bodiu și Maria Golban.

Așa cum spun autorii mai sus amintiți, realitatea vetrelor folclorice ne obligă pe toți să punem umărul la restabilirea particularităților portului tradițional, pentru ca fiecare zona etno-folclorică să-și recapete identitatea.

Dacă ne referim la Țara Călatei ca la întreg spațiul situat intre Cluj-Napoca și Ciucea, atunci putem spune ca avem mai multe elemente reprezentative pentru costumul popular din aceasta zona.

Cred ca importante sunt elementele ce evidentiaza si definesc portul, din acest motiv am sa pun accent pe prezentarea pieselor specifice.

Cămașa cu ciupag s-a păstrat într-un areal mai restrâns, în special în zona înaltă a Țării Călatei.

Cămaşă cu ciupag

Cămaşă cu ciupag specifică ţinutului – Răchiţele, comuna Mărgău – zona de influenţă.  Model: Cristina Mihuţ din Răchiţele

Astfel, in satele Călata, Călățele, Buteni, Bociu, Ciuleni, Mărgău, Scrind-Frăsinet, Răchițele și chiar  Rogojel, mai există și azi cămăși cu ciupag specifice acestei zone.  Cămășile de aici sunt diferite de cămășile cu ciupag din restul Transilvaniei, prin croială și modelul unic al mânecii.

Mânecile chimeșilor sunt largi, cu “trăsură” (stransură mai sus de cot).

De-a lungul si la marginea de jos a mânecii sunt făcute ȘIRE (cusături bătute, brodate mărunt). Cusăturile de la “chiept” și de la “trăsură” sunt la fel și au totdeauna motive românești. Cusăturile de la “chiept” fiind greu de lucrat, multe cămăși se fac cu gură, despicate în față pană la jumătatea pieptului. …. ” – extras din cartea Portul National Romanesc, autor G.T. Varone .

Datorită acestor șire de pe mânecă aceste cămăși mai sunt numite și cămăși cu șire.

Zadia cu trup vânăt a dispărut din această regiune, locul ei fiind luat de șorțul de stofă sau glot, cu bocori de diferite culori.

Zadia cu trup negru sau vânăt era țesută din lână, cu două câmpuri distincte. Câmpul superior era vânăt sau negru, numit trup, iar cel inferior de culoare roșie brăzdat de cinci dungi cu motive geometrice multicolore.

Șorțul cu bocori /bocore /cocori îl poartă și femeile maghiare din Țara Călatei si este varianta cea mai veche a șorțului din regiune. Ulterior au apărut șorțurile cu flori, panglici sau dantele, influență datorată orașului.

Femeie din Rachiţele purtând sorţ cu bocore

Cristina Mihuţ din Rachiţele purtând sorţ cu bocore, cămaşă cu ciupag şi pieptar.

O altă cămașă femeiască specifică Tării Călatei este Cămașa cu chituși. Această cămașă nu este la fel de spectaculoasă ca și cămașa cu șire însă este un model specific zonei. Conform cercetărilor s-a purtat în Nadăș și Mănăstireni,  care pe vremuri apartineau de plasa Aghireș, respectiv plasa Călata.  Este o cămașă de tip carpatic, încrețită la gât, cu guler îngust cusut cu lână neagră, roșie sau albastră. “Pe mijlocul mânecilor de la chimeșă au ciur încadrat cu chituși , fodră lungă cu cipcă albă pe margini.”

“Chituși” sunt numite acele cusături verticale de pe mânecă ce încadrează ciurul (dantela) de pe mijlocul mânecii.

Jurj Catița din cătunul Tufe - Mănăstireni - Cluj - anul 1885

Jurj Catița din cătunul Tufe – Mănăstireni – Cluj – anul 1885 – cămașă cu chituși

Lucia Brad Paraschivescu

costumedintransilvania.blogspot.ro

Bibliografie

– Portul popular românesc și maghiar din județul Cluj, Aurel Bodiu si Maria Golban (2012)

– Portul popular maghiar din Ținutul Călatei, Jeno Nagy (1958)

– Portul national românesc – partea a II-a , G.T. Niculescu-Varone (1934)