Onisifor Ghibu și Kós Károly – Stana, iubire de-o viață.

Postat în Impresii de călătorie. 13/06/2017

Onisifor Ghibu și Kós Károly – Stana, iubire de-o viață.

 

Foarte puțină lume știe că în micul și pitorescul sat Stana din comuna Almașu, jud.Sălaj, pe lângă renumitul arhitect și politician Kós Károly, a locuit și o personalitate marcantă a intelectualității ardelene din perioada interbelică, Onisifor Ghibu – pedagog și istoric. Onisifor Ghibu a ajuns la Stana dintr-o pură întâmplare.  Cunoscutul medic clujean Iuliu Haţieganu îi recomandase pentru unul din fiii săi, ce avea probleme de sănătate, să meargă vara “la aer”, într-o “foarte potrivită staţiune climaterică, foarte apreciată înainte de război, puţin cunoscută astăzi de români”, micuţa localitate din Sălaj.

Stana

Ajuns la Stana, a găsit o proprietate, cu o casă destul de generoasă în mijlocul unui hectar de teren, ce a a juns ulterior la două hectare. În 1927 a devenit prima și ultima proprietate și a fost transformată în scurt timp intr-un colț de rai, unde familia și-a petrecut vacanțele de vară din 1927 și până în 1940. După ce a cumpărat proprietatea cu suma de 100.000 lei, Onisifor Ghibu a realizat mai multe lucrări de amenajare a grădinii, cu ajutorul unui specialist de la Grădina Botanică din Cluj. Domeniul a avut livadă de pomi fructiferi, grădină de legume, viță-de-vie, etc.

Stana (18)

Reședința lui Onisifor Ghibu din Stana Haltă

Contemporan fiind cu arhitectul Kós Károly, acesta fiind deja la Stana, chiar în vecini, la câteva sute de metri depărtare, au legat o frumoasă prietenie. Kos Karoly s-a ocupat de reparațiile din 1935 ale casei profesorului Ghibu. Prietenia și dragostea celor doi față de Stana și frumusețea acestui loc, a culminat în 1936 prin constituirea unei organizații, Comitetul Oficiului Local de Cură și Turism al stațiunii climaterice Stana, din care făceau parte, printre alții.

Onisifor Ghibu a vrut să dezvolte Stana ca sat-model – turistic, „un fel de Vălenii de Munte ardelean, în felul său mai solid decât cel din Prahova”, spunea profesorul. Din păcate, planurile celor doi s-au năruit în 1940, odată cu Dictatul de la Viena.

Stana a fost pentru Ghibu un colţ de rai de care profesorul s-a despărţit în 1940 ca un mare îndrăgostit de iubita lui. “Mă duc repede până acasă (n.r. Stana) s-o mai văd o dată, să-mi iau rămas bun de la această mândrie şi mângâiere a mea, să-mi mai văd o dată florile şi pomii, şi cărările, şi pădurea, şi verandele, şi pârâul, şi poeniţele, şi dealurile, să le strâng la sufletul meu şi să mă îmbăt o dată de mireasma şi culorile lui”, spunea la 1 septembrie 1940, Onisifor Ghibu.

După 1944, casa a fost utilizată de conducerea șantierului CFR , care s-a instalat în ea în timpul reparațiilor de la tunelul din imediata apropiere, care fusese aruncat în aer la retragerea trupelor germane, iar până în 1972 a fost școală. Prin sat se povestea că în 1940 casa a devenit grajd pentru animale, având în vedere starea în care a fost găsită după 1944. Cu puţin timp înaintea decesului lui Ghibu casa a fost vândută unor localnici”, spune Octavian Ghibu, unul din fiii săi. În 2013, într-un anunţ postat pe internet de o agenţie imobiliară din Cluj-Napoca arată că proprietatea ce include o casă cu opt camere, alături de o suprafaţă importantă de teren intravilan şi extravilan, este scoasă la vânzare de actualul proprietar pentru suma de 150.000 de euro. În 2015, pe 6 aprilie, în articolul scris de Sebastian Olaru în Magazin Sălajean, apare un comment: „Eu sunt una dintre nepoatele lui Onisifor Ghibu. Sunt foarte interesată de soarta casei sale si ma întreb cum as putea sa o recuperez? Voi veni la fata locului sa ma interesez. – Laura Ghibu” Mai departe nu știm nimic despre soarta acestei case.

Stana (33)

Reședința lui Onisifor Ghibu – veranda

Cert este că frumoasa reședință a lui Onisifor Ghibu zace azi în ruină, aproape irecuperabilă, într-o grădină sălbăticită, cu pomi bătrâni, la 100 m de calea ferată ce trece prin halta Stana. Putea să devină un alt important punct de atracție turistică, la fel ca și reședința prietenului sau Kós Károly. Și aici am văzut dezinteresul pentru valorile noastre, la fel ca în alte părți. Așa se șterge istoria!

Stana (39)

Reședința lui Onisifor Ghibu – interior

La câteva sute de metri depărtare se află o altă casă, Cetatea sau Casa Ciorii (Varjúvár) a unui intelectual din perioada interbelică, arhitectul, etnograful, scriitorul și politicianul Kós Károly. La fel a apreciat şi iubit frumuseţea locurilor, refuzând în 1918 postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta pentru a rămâne în micul sat din Sălaj.

Stana (15)

Cetatea Ciorii sau Varjúvár a arhitectului Kós Károly

Stana pare să-l fi uitat pe Ghibu, dar trăieşte astăzi prin liceele şi străzile din mai multe oraşe din România, care-i poartă numele.

Stana este azi un sat pitoresc, poate cel mai pitoresc din tot ținutul Călatei și parcă dorește să renască turistic, nu se dă bătut. La mai bine de șapte decenii de la planurile profesorului ardelean, în Stana lucrurile par să se miște într-o direcție bună, datorită în mare parte comunității maghiare. Au apărut pensiuni care mai de care mai frumoase. Unele sunt inspirate din arhitectura lui Kós Károly, alta este un fost conac nobiliar. Centrul satului arată tot mai bine și atrage tot mai mulți turiști de la an la an, prin frumusețea caselor, a portului, ulițele satului și a evenimentelor de peste an.

Stana (54)

Conac nobiliar din Stana, transformat in pensiune. Pensiunea Kék Iringó (Scai vânăt)

În amintirea lui Onisifor Ghibu și a prieteniei lui cu marele arhitect Kós Károly, pentru dragostea sa față de aceste locuri și visul de a aduce micul sat Stana la rang de stațiune turistică, ar fi binemeritat un bust în centrul satului, alături de bustul prietenului său Kós Károly.

Stana (49)

Biserica Reformată din Stana – monument istoric. În dreapta ei se află bustul arhitectului Kós Károly .

 

“Nicăieri în lume nu e mai bine ca în liniştea de aici, pe care n-o întrerup decât trilurile de privighetori, zumzetul albinelor, săgetatul prin văzduh al rândunelelor şi, din când în când, câte un tren care duce bogăţiile ţării spre Apus sau se întoarce cu vagoanele goale. Şi verdele acesta tânăr şi florile care ţâşnesc din pământ şi din pomi şi şopotul pârâului guraliv ca nicicând până aici”, spunea, în 1938, Onisifor Ghibu.

 

Cine a fost Onisifor Ghibu?

onis2

Născut la Sălişte, în apropiere de Sibiu, în 1883, Onisifor Ghibu a studiat la Sibiu, Bucureşti, Budapesta, Strasbourg şi în cele din urmă la Jena, unde şi-a dat examenul de doctor în filosofie şi istorie universală în 1909. S-a implicat in lupta pentru Unirea Basarabiei cu Romania din anul 1918, în perioada 1918-1945 desfăşurând o bogată activitate atât pe plan politic, cât mai ales pe plan didactic, în calitate de profesor universitar de pedagogie la Universitate din Cluj. În timpul regimului comunist a fost primul profesor de la Universitatea din Cluj care a fost demis din viaţa universitară, fiind trimis în lagărul de la Caracal. La Caracal, a fost deţinut timp de 222 de zile. A fost arestat din nou la în 1956 şi condamnat la doi ani închisoare corecţională pentru că “a întreprins acţiuni împotriva regimului democrat popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958. S-a stins din viaţă la 31 octombrie 1972, la Sibiu, unde se află şi mormântul său. În 1983, la centenarul naşterii sale, a fost aniversat de către UNESCO.

Bibliografie antumă, opera lui Onisifor Ghibu numără peste 100 de lucrări, printre care: “Cercetări privitoare la situaţia învăţământului primar şi la educaţia poporală”, “Despre educaţie” (1911), “Şcoala românească din Ungaria” (1912), “Din istoria literaturii didactice româneşti”, ‘Universitatea din Cluj şi institutele ei de educaţie” (1922), “Universitatea românească a Daciei superioare” (1924). Opera antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia şi educaţia, problemele şcolare, unirea celor două biserici româneşti, problemele basarabene. Bibliografia realizată postum prin grija în special a fiilor săi, Octavian şi Mihai Ghibu, numără 33 de volume mari din manuscrisele rămase după moartea sa.

COSMIN GIURGIU – președinte APDT

Sursă informații:  Agerpress – 17 iulie 2013, cu acordul autorului,prietenul meu, jurnalistul Sebastian Olaru din Zalău.  ©2017 APDT – fotografii  de Cosmin Giurgiu