Comuna SĂCUIEU

județul Cluj

Sequoia

Scurtă prezentare a comunei Săcuieu

Într-un peisaj pitoresc, care impresionează în orice anotimp prin varitatea de culori și textura reliefului, stau ascunse la umbra Masivului Vlădeasa, satele cu un parfum aparte ale comunei Săcuieu. Arhitectura vetrelor, monumentele încărcate de istorie sau atracțiile naturale, fac din această comună un punct care nu ar trebui să lipseasă din niciun circuit turistic. Atunci când ajungi aici, simți că timpul curge mai lin, căci frumusețea locului e dată de naturalețea ancestrală a peisajului, conservat parcă într-o capsulă ferită de potrivnicia vremii.

Comuna Săcuieu se întinde peste 12,000 de hectare, ce cuprind atât coaste dealuroase cât și montane care creează un cadru natural diversificat și puternic conturat.

Proveniența numelui comunei, dat de satul centru de comună – Săcuieu, nu este întru totul clară.

Legenda locului, dusă mai departe de câțiva dintre localnici, spune că denumirea se trage de la  Valea Seacă, sau Secu, așa cum s-ar fi numit inițial satul centru de comună (azi Săcuieu) după însușirea rară  râului care străbate comuna pe vertical sud-nord. Acesta, la o anumită distanță de la izvor, se retrage în subteran, iar după câțiva kilometri iese din nou la suprafață, dând naștere astfel unei porțiuni “seci”, de aici – Valea Seacă.

O altă ramură care ne poate duce spre rădăcina numelui locului o putem găsi în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. Aici, așezarea este menționată sub denumirea maghiară –Székelyo. Plecând de la etimologia denumirii și ținând cont de dualitatea numelor localităților la aceea vreme, unii lingviști sunt de părere că această denumire vine de la maghiarul szekely = secui. Însă, din înscrisurile istorice nu reiese că aici ar fi trăit vreodată secui, localitatea fiind recunoscută ca fiind una pur românească. Unii specialiști sunt de părere că denumirea maghiară este dată doar de asemănarea fonetică a denumirilor.

Cu toate acestea, o altă legendă care spune că denumirea este dată de vechea vatră a satului și anume de la locul numit Săcătură.