Cetatea Almașului la miezul nopții

Postat în Impresii de călătorie. 30/01/2018

Câți dintre voi ați văzut cetatea Almașului, construită între anii 1247-1278, fiind una dintre cele mai vechi și puternice cetăți medievale din Transilvania?

Ei bine, eu am copilărit în zonă, mai exact in satul vecin de cetate, Cuzăplac. Mergeam des acolo, pe jos sau cu bicicletele. Pe vremuri, îmi povestea tata, se făceau mari serbări tradiționale, cu muzică și joc. Se mai țin și azi, de Sfântă Mărie, pe 14 sau 15 august parcă, dar e mai mult maneliadă, bâlci și gunoaie aruncate peste tot, decât o sărbătoare a cetății, așa cum ar merita.

Câteva foișoare drăguțe, realizate pe fonduri europene, străjuiesc urcarea la cetate, pe un frumos platou , iar ca și cadou, te alegi cu o splendidă panoramă peste satul Almașu și valea Almașului, defapt e locul unde puteți sta la grătare oricând, fără nicio aprobare, doar să ingrijiți locul și să păstrați curățenia.

Dar, nu despre serbările de la cetate vroiam să vă povestesc, ci despre farmecul ei și al locului, din păcate cam prost administrat și promovat.

Niciodată, în cele peste 3 decenii de viață, nu am mers la cetate în miez de noapte, pe cer senin și mai ales iarna.

În 22 ianuarie 2018, am prins momentul mult așteptat! Condițiile erau perfecte pentru vizitare și fotografie de noapte: senin, zăpadă, vizibilitate bună și puțin cam ger.

La urcare pe dealul cetății, zăpada scârțâia tare sub roțile mașinii și am urcat, prin pădure, până la 200 m de turnul masiv, defapt și singurul rămas în picioare după marele asediu al tătarilor din 1658, iar din ruine, familia nobiliară Csaky, a refolosit piatră și construit conacul din centrul satului Almașu, care, acum, este tot o ruină irecuperabilă…tipic românesc. În 1990 conacul era impecabil.

Ora 23:00, liniște deplină lângă zidul turnului. Doar doi câini lătrând se auzeau din sat, iar cerul era o mare de stele, totul se vedea foarte clar, puteai distinge foarte ușor Calea Lactee și binecunoscutele grupuri de stele, iar frigul se făcea simțit bine. Erau spre -10 grade C.

Foto: la baza turnului, ora 23:15

După o mică organizare a unghiurilor de fotografiere, încadrările și setările de rigoare, am început să fotografiez. Nu este deloc ușor genul acesta de fotografie. Necesită oarece cunoștințe în domeniu. Mai mult cu gura căscată la frumusețea locului, am reușit să fac câteva fotografii memorabile.

Turnul cetății Almașului

Ultimele două fotografii le-am realizat fix la miezul nopții și anume: panorama cu cetatea – fotografia din capul articolului – mi-a trebuit zece minute să reușesc o focalizare bună, pe întuneric și panorama cu satul Almașu. Deci, vis indeplinit!

Satul Almașu, ora 00:10

Vă recomand să vedeți aceste locuri!

Cosmin Giurgiu – președinte APDT