Bisericuța uitată din Petrinzel

Postat în Impresii de călătorie. 29/12/2016

Bisericuța uitată din Petrinzel

 

Într-unul din cele mai pitorești sate ale ținutului, pe lângă frumoasele case tradiționale, porțile sculptate și biserica reformată – monument istoric, satul Petrinzel din comuna Almașu, județul Sălaj – Ținutul de Jos al Țării Călatei, mai are ceva foarte interesant de arătat și descoperit.

De fiecare dată mă uitam spre micuța biserică greco-catolică (actual ortodoxă) de la marginea satului și îmi puneam tot felul de întrebări: ce o fi cu ea, mai slujește cineva, de când datează, oare cum arată interiorul, etc.?

Într-o frumoasă zi de toamnă am intrat în biserică ajutat de bunica unei prietene, doamna Tulogdi Anna, aceiași cu care am vizitat și biserica reformată și de Abrudan Agneta, soția ultimului enoriaș ortodox, Marin poștașul, la care era și cheia bisericii și care s-a stins din viață în anul 2015. De atunci nimeni nu a mai deschis biserica, dar nici preot nu a mai mers pe acolo, deși biserica este păstorită de preotul parohiei ortodoxe din Gălășeni – satul vecin, logic dealtfel, pentru ca nu mai sunt enoriași.

Bisericuța este construită în anul 1927 și se află intr-o stare bună. Este cochetă, așa cum îi șade bine unei biserici de sat.

Asupra arhitecturii și-a lăsat amprenta, din cunoștințele mele, renumitul arhitect Kós Károly din Stana. Este suficient să îi privim turnul și intrarea și imediat observăm stilul arhitectural specific al marelui arhitect. El spunea așa: „Deci pentru prima dată am construit în Stana o biserică românească. Au avut ei o bisericuţă de lemn. Pe aceea au vândut-o la cei din Petrinzel. Pe aceea, tot eu am pus-o la punct şi i-am construit un turn”. De aici rezultă că, după cumpărarea bisericii, localnicii români au fost nevoiţi să apeleze la cunoştinţele şi competenţele lui Kós Károly pentru a o renova. În acest proces i-au acordat o încredere totală, primind astfel nu doar o simplă bisericuţă de lemn, ci spiritul creator al lui Kós Károly a realizat o construcţie mai simplă, dar asemănătoare bisericii de zid proiectate de el la Stana, în acelaşi deceniu. Planul pentru renovarea bisericii a fost proiectat de Kós Károly între anii 1924-1927. Deşi la baza planului stătea bisericuţa de lemn, aceasta a fost atât de mult modificată, încât reflectă în totalitate stilul arhitectului Kós Károly. (sursa: Caiete Silvane – MOŞTENIREA ROMÂNEASCĂ A LUI KÓS KÁROLY ÎN SĂLAJ – Varga István Attila)

Interiorul este unul cât se poate de modest, fără picturi pe pereți așa cum se obișnuiește la alte biserici românești, însă mi-au atras atenția câteva aspecte foarte importante.

Pentru a nu plictisi cu vorba, le voi înșira pe scurt.

  1. Pictura este realizată exclusiv pe foaie de tablă. Picturile au fost realizate de Petru Crăciun din Huedin, în anul 1928, august 26.
  2. Pictura a fost restaurată de o doamnă de etnie maghiară din Petrinzel, Ocskay Ágnes, gratuit!
  3. Evanghelia existentă și azi, a fost cumpărată de creștinii români uniți cu Roma, din Petrindul Mic (actual Petrinzel), în anul 1910.
  4. La 27 mai 1913 existau în sat cam 20 de fumuri (aproximativ 100 de persoane) de creștini români greco-catolici conform unei însemnări din Evanghelie.
  5. Tot în aceiași însemnare din anul 1913, sunt pomeniți Ioan Galiș din Petrindul Mare, Ștefan Abrudan și Filimon Câmpean – din Petrindul Mic – curator și făt bisericesc. Tot atunci a fost prima dată când Protopopul Elie Dăianu din Cluj a ajuns pe jos de la Petrindul Mare la Pentrindul Mic, alături de Ioan Galiș, fiind pentru prima dată când un protopop greco-catolic a ajuns la Petrinzel.
  6. În curtea lui Filimon Câmpean, în anul 1913, exista o clădire – clopotniță cu un clopot mic care se trăgea când venea preotul din Stana pentru a face slujbă sau pentru vreo înmormântare.
  7. Numărul de casă 109 (l-am găsit în turnul bisericii) datează din perioada Imperiului Austro-Ungar și este scris așa: Kispetri Község 109 ( Comuna Petrindul Mic nr.109 ), fapt ce ne confirmă că satul a fost unul dezvoltat și avea rang de comună.

Acum bisericuța zace în uitare, fără enoriași. Doar comunitatea maghiară – reformată rămasă în sat îi mai poartă grija, dar și aceștia sunt majoritatea bătrâni și puțini.

În urma discuțiilor avute cu bunicile prietenei mele și doamna la care este cheia acum, am înțeles că ar dori să se implice la ingrijirea bisericuței, să facă curățenie, să șteargă geamurile, bărbați mai în putere să cosească iarba, ba chiar au reparat și îndreptat răstignirea de la intrarea în curte, că poate vor mai exista cândva enoriași români și trebuie să aibe biserica intactă, dar de întreținere financiară nu au nici ei de unde, majoritatea fiind pensionari cu pensii mici. Abia o intrețin pe cea reformată.

Comunitatea maghiară din Petrinzel ne dă un exemplu de foarte bună conviețuire și înțelegere.

Un ultim aspect important a fost dispariția cheii de la biserică anul trecut. A fost dusă la Cluj de către cineva din Gălășeni… comunitatea din Petrinzel s-a mobilizat și au cerut de urgență înnapoierea cheii, să rămână în sat. Este biserica comunității, indiferent de etnie și așa trebuie să fie. Dumnezeu este doar unul.

Asociația noastră (APDT) va încerca să se implice în protejarea acestei bisericuțe, înainte de a pieri la fel ca multe altele.

Dacă vă veți hotărî să vizitați satul pitoresc Petrinzel, nu ezitați să vedeți și frumoasa bisericuță.

Despre artistul plastic Ocskay Ágnes  ce s-a ocupat de picturile bisericii, găsiți aici mai multe informații:  https://ocskayagnes.com/despre-mine/

PS. Țin să le mulțumesc pentru ajutor doamnelor: Tulogdi Anna, Both-Pista Viorica, Abrudan Agneta și domnișoarei Both Brigitta-Kriszta din Petrinzel. 

 

Cosmin Giurgiu – președinte APDT