Beneia Sălbatică

Postat în Impresii de călătorie. 5/09/2016

Foarte putini oameni stiu ca a existat odata un mic sat numit Beneia, in comuna Cuzaplac, jud.Salaj, ultima comuna din partea nordica a tinutului etnografic Tara Calatei. Locuitorii din comuna spun ca acolo a fost candva o viata prospera, ba chiar a existat si o scoala, chiar si casa noastra din Mierta ar fi fost construita cu materiale din fostul sat Beneia. Am incercat sa caut mai multe informatii despre acest loc, in mediul on-line, dar nimic nu am gasit. Daca in Beneia a existat si o scoala, este foarte probabil sa fi existat si o bisericuta, probabil din lemn.

beneia-44_resize
Demult m-a fascinat acest subiect devenit un fel de legenda, despre existenta satului Beneia.Desi am copilarit in Cuzaplac, nu am avut ocazia sa ajung in “fundul Beneii” cum ii spun localnicii, asadar, dupa multi ani, intr-o dupamasa calduroasa de sfarsit de iunie, mi-am propus sa fac o prima tura de documentare si fotografie in Beneia (singur), pe firul paraului cu acelasi nume.
Drumul porneste din satul Cuzaplac, asfaltat pana la marginea lui, apoi urmeaza un drum de pamant, ce serpuieste pe stanga si dreapta paraului Beneia. Cativa kilometrii (aprox.4) i-am parcurs cu jeep-ul, dar nu m-am incumetat sa trec de un podet prea tare ridicat si plin cu namol pe langa el, asa ca am luat-o pe jos. M-am intalnit cu un cioban care mi-a spus si el din auzite de acest sat; mai aveam de mers mai multi kilometrii.

beneia-25_resize
M-am intors la masina si am plecat din nou in Cuzaplac pentru a ajunge in satul Mierta si de acolo sa ajung iar in Beneia, peste deal, prin padurea de pe “Barcu”. Zis si facut! Am trecut dealul si la iesire din padure m-a intampinat un peisaj foarte frumos, o zona cu arbori seculari si radacini intinse ca niste tentacule de caracatita, un loc foarte bun pentru adunat ciuperci dar si pentru plimbare si fotografie peste valea Beneii.

beneia-40_resizebeneia-37_resize

Am stat pret de o ora pentru fotografie si o mica explorare a marginii padurii, apoi am coborat in vale pentru a-mi continua drumul de dupa acel podet peste care nu puteam trece. Nu mult am mai mers si am dat de o zona mlastinoasa, imposibil de trecut cu masina, asa ca am luat-o din nou pe jos.
Am intrat tot mai adanc spre fundul Beneii, de acolo a inceput aventura.

beneia-58_resize

Am ramas impresionat de zona extrem de salbatica, drumul ce odinioara era circulat de care si oameni, acum era putin vizibil si datorita vegetatiei si trecerii timpului. In stanga si in dreapta drumului am putut admira salbaticia pura a naturii, multe specii de plante si arbori, animale salbatice (caprioare, vulpi, etc.), fluturi si insecte, ba chiar am vazut intr-un loc 6 acvile, probabil era Acvila mica urlatoare.

beneia-20_resize

Dupa aprecierea mea, anvergura aripilor se apropia bine de 2 metrii. Din pacate nu am reusit sa le surprind in fotografii, decat una singura ce plana linistita deasupra zonei.
Am mers prin acest peisaj magnific si salbatic, mai bine de o ora jumate, putin cu pasul grabit, deoarece era ora 18:00 si aveam sa ma si intorc mai bine de 5 kilometrii.

beneia-50_resize

Am trecut prin zona unde, banuiesc, a fost satul. Am reusit sa fotografiez un loc unde pare ca a fost odata o fantana, acum ingradita cu niste lemne; se vedea ca erau puse de foarte multi ani, probabil sa nu cada cineva in ea. Din pacate, datorita vegetatiei foarte mari, nu am vazut nicio urma de cladire sau fundatie, dar am ramas fascinat de salbaticia si frumusetea locului. Sun sigur ca primavara, cand vegetatia e mica, merita o tura serioasa pentru o noua documentare. Voi pune din nou la cale o iesire pe zona in aceasta vara si una in toamna.cand culorile vor exploda pe valea Beneii, voi lua si un bun cunoscator al locului, poate reusesc sa gasesc cel putin fundatiile satului.

beneia-43_resize

Am studiat Hartile Josefine din sec.18 si acolo nu figureaza vreun sat Baneia, figureaza doar numele vaii, adica Valea Beneii. Cel mai probabil, satul a fost ridicat dupa aparitia acestor harti, sau nu a fost inclus, lucru putin probabil, avand in vedere detalierea hartilor austriece din vremea Imperiului.

Recomand cu caldura acest loc pentru:
• plimbare / trekking la ses – se merge pe drept 90%
• fotografie de natura
• cules ciuperci si fructe de padure
• fotografie wildlife
• plimbare cu bicicleta (jumate din traseu)
• linistea si salbaticia deplina a locului.

Echipament recomandat:
• Imbracaminte si incaltaminte specifica zonei de deal si ses, echipament trekking, rucsac cu apa suficienta si mancare, spray contra insectelor (muste de vaci si tantari) si aparat foto obligatoriu, de preferat si teleobiectiv pentru pasari si animale, obiectiv wide pentru peisaj.

Acces:
• din Cuzaplac, pe langa dispensarul medical (intrebati pe oricine) – distanta traseu – aprox. 9,5 km
• din Mierta, din central satului (de la troita) la stanga si urcati pe Barcu (intrebati pe oricine) – distanta traseu – aprox. 6,5-7 km

Fotograf: Cosmin Giurgiu