Pădurea Hoia-Baciu

Pădurea Hoia-Baciu este situatã în Transilvania, judeţul Cluj, la marginea localitãţilor Baciu, Floreşti şi Cluj. Ea are o suprafață de aproximativ 295 de hectare.

Zona a devenit cu adevãrat celebrã în toatã lumea în anul 1968, cu toate cã localnicii din Baciu, Floreşti şi Cluj-Napoca se fereau şi înainte de ea.

Pionierul în studiul fenomenelor paranormale din pãdurea de stejari a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). În anii ’50, el a petrecut mult timp studiind fiecare colţ al pãdurii. În data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea, împreunã cu prietena sa şi alţi doi prieteni, s-a aventurat în pãdure. La un moment dat, pe cer ar fi apãrut un obiect ciudat. Straniul aparat zburator ar fi început sã strãluceascã brusc, iar mai apoi OZN-ul a accelerat spre cer. Emil Barnea a reuşit sã-l surprindã cu ajutorul unui aparat foto. Imaginile sale au fost denumite mai apoi de ufologi “cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi, fãrã îndoialã, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodatã în lume”.

Pãdurea Hoia-Baciu continuã sã fascineze si astãzi, în special datoritã relatãrilor martorilor. Zona a devenit deja celebrã printre specialiştii în paranormal şi ezoterism din întreaga lume, echipe întregi de cercetãtori reputaţi din Germania, Franţa, Statele Unite ori Ungaria vizitând pãdurea Hoia-Baciu încã din perioada comunistã.

De-a lungul ultimilor ani, Pãdurea Hoia-Baciu a fost inclusã în diverse topuri ale celor mai înspãimântãtoare locuri din lume, alãturi de alte zone cu fenomene asemãnãtoare, precum Deşertul Mojave şi Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia sau Muntele Kailasa din Tibet.