Biserica reformată din Izvoru Crișului

Biserica din Izvoru Crişului este situată pe un deal din centrul satului şi are un zid înconjurător care datează din secolul al XIV-lea, ȋnsă a fost reconsolidată în secolul al XVIII-lea.

Edificiul a fost ridicat din piatră de calcar, la fel şi turnul clopotniţei. Tavanul casetat, specific acestor biserici, este din lemn sculptat şi pictat. Partea corului este de lemn acoperit cu şindrilă. Bogata ornamentaţie interioară reprezintă o capodoperă a picturilor pe lemn din această regiune. Turnul şi şarpanta reprezinta şi ele o operă de artă a dulgherilor ardeleni din secolele XVI-XVIII.

Tavanul bisericii este realizat de faimosul meşter Lorenz Umling cel Batrân, tâmplar stabilit la Cluj, autorul mai multor casete policrome din bisericile reformate din zona Cluj-Huedin-Călata.

Localitatea Izvoru Crișului, cu denumirea veche de „Körösfo” ( în limba maghiară este o practică uzuală ca locul de unde izvorăște un râu, o apa curgătoare să fie denumit cu apelativul “Fo”, nu în sens de principal ci în sens de “Cap”) (Capătul Crișului) este atestată documentar pentru prima dată în anul 1276 sub numele de „Tera Crysfeu”. În aceleași documente se amintește de 38 de familii care dețineau vaste întinderi de teren agricol – moșii. În decursul timpului localitatea poartă denumiri diferite legate râul Criș.